Definita cuvantului pravăț
právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pravăț
MALȚ s. n. Produs obținut din boabe de cereale (mai ales de orz) încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii și a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea; slad. – Din germ. Malz. Vezi definitia »
văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe Vezi definitia »
STĂTULÉȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleț. Vezi definitia »
PODÚȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț. Vezi definitia »
gârmăț (gârméț), gârméți, s.n. (reg.) purcel, godac. Vezi definitia »