Definita cuvantului prea
preá adv. – 1. Foarte, excesiv. – 2. (Cu negație) Mult, suficient. – Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu, Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a produs în rom. pref. prea-, cu același sens din sl.: preacurat, foarte curat. În general, pref. prea- nu a fost productiv în rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de uz exclusiv literar: preacîntat, adj. (lăudat), după sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt înv. și cultisme, fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prea
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec. Vezi definitia »
ghiuvergileá s. f. – Salpetru. Tc. ǵüvergile (Șeineanu, III, 56). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”. Vezi definitia »
GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < scr. gradela). Vezi definitia »
CHESEÁ s. f. v. chisea1. Vezi definitia »