Definita cuvantului preatcă
preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka ‹ sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu preatcă
LOBÍTĂ, lobite, s. f. (Med.) Inflamație a unui lob pulmonar. – Din fr. lobite. Vezi definitia »
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță. Vezi definitia »
CORNIȚĂ2, cornițe, s. f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță. Vezi definitia »
mare sculă (de/pe basculă) expr. (peior. – d. oameni) grozav, teribil, formidabil. Vezi definitia »
COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura. Vezi definitia »