surchidí, surchidésc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hărțui, a sâcâi. 3. a muștrului, a certa. 4. a smuci, a trânti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arșicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească. 8. (despre distanțe; în forma: surchida) a măsura cu palmele. Vezi definitia »

preaizbândí, preaizbândésc, vb. IV refl. (reg.) a întrece, a prisosi cu mult. Vezi definitia »

stidí (-désc, -ít), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine). Vezi definitia »

popândí, popândésc, vb. IV (reg.) 1. a îmbrânci, a înghionti. 2. (refl.) a-și părăsi familia, locul de naștere sau reședința; a se înstrăina. Vezi definitia »

SECUNDI- elem. „al doilea, secund”. (< germ. sekundi-, cf. lat. secundus) Vezi definitia »