Definita cuvantului predica
predicá (prédic, predicát), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu predica
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer. Vezi definitia »
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Re1- + convoca (după fr. reconvoquer). Vezi definitia »
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I.] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. Vezi definitia »
valorificá vb.tr. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii. ♦ a utiliza în producție materii prime, materiale de o anumită valoare. ♦ a schimba un obiect, o hârtie de valoare în bani. (< valoare + -ifica) Vezi definitia »
DEBLOCÁ, deblochez, vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești. 3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din fr. débloquer. Vezi definitia »