AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius. Vezi definitia »

PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. Vezi definitia »

scatíu (-íi), s. m. – 1. Pasăre (Fringilla spinus). – 2. (Arg.) Agent, polițist. Ngr. σϰαθί (Tiktin; Gáldi 248). Vezi definitia »

CONSÍLIU s.n. 1. Sfat, povață, sfătuire. 2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcționează pe lângă o instituție, o organizație etc. ♦ Ședință în care se reunesc pentru discuții membrii unui astfel de organ. ◊ Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; ◊ consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. [Pron. -liu, pl. -ii, -uri. / < lat. consilium, cf. fr. conseil]. Vezi definitia »

ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire) Vezi definitia »