Definita cuvantului proașcă
proáșcă (proáște), s. f. – 1. Fuituială, praștie. – 2. Țintă. – 3. Distanță de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proșcă, înv. Sl. *pročĭkati „a țîșni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acțiunea de a împroșca” (Pușcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăștia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroșca, vb. (a arunca, a azvîrli; a țîșni, a ieși; a stropi, a împrăștia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroșcătură, s. f. (aruncare; lansare; stropire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu proașcă
ZI-MÚNCĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-múncă, g.-d. art. zílei-múncă; pl. zíle-múncă Vezi definitia »
ASTROFÍZICĂ s.f. Ramură a astronomiei care cercetează prin anumite metode fizice structura și mișcarea aștrilor. [Cf. fr. astrophysique]. Vezi definitia »
BATISFÉRĂ s. f. nacelă sferică suspendată cu un cablu, pentru cercetări submarine la mari adâncimi. (< fr. bathysphère) Vezi definitia »
potcovăreásă, potcovărése, s.f. (înv.) soția potcovarului. Vezi definitia »
frate de mână expr. (intl.) persoană din aceeași gașcă; persoană profitoare pe același tip de infracțiune. Vezi definitia »