Definita cuvantului procopsi
procopsí (procopsésc, procopsít), vb. – 1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăți. – 3. (Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, Gr., 124). – Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu procopsi
pongorosí, pongorosésc, vb. IV (reg.) a împunge cu acul; a coase. Vezi definitia »
paravlepsí, paravlepsésc, vb. IV (înv.) 1. a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a nu ține socoteală (de ceva). 2. a rezolva, a soluționa. Vezi definitia »
CATACDISÍ v.i. a face ceva fără prea mult chef, în silă. Deobicei foloseste drept calificativ a unei acțiuni: a catacdisit să facă ceva. Vezi definitia »
afurisí (afurisésc, afurisít), vb. – 1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz. – Der. afurisenie, s. f. Din rom. provine săs. afuresin „a blestema, a înjura”. Vezi definitia »
REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Re1- + folosi. Vezi definitia »