Definita cuvantului pronomie
pronomíe (-íi), s. f. – Privilegiu. – Var. pronomion. Ngr. προνόμιον (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pronomie
DISCÍZIE s.f. (Rar) Secționare. ♦ (Med.) Incizare a capsulei cristalinului în operația cataractei. [Gen. -iei. / < fr. discission, cf. lat. discissio – separare]. Vezi definitia »
SOCIOMETRÍE s.f. Ansamblu de tehnici sociologice utilizate în analiza psihosociologică a grupurilor mici, care permit, pe bază de anchete, cunoașterea structurii latente a grupului și, în anumite limite, o terapie socială a microgrupurilor anormal constituite. [Pron. -ci-o-, gen. -iei. / < fr. sociométrie]. Vezi definitia »
COADNÁȚIE s. f. stare a două organe concrescente, unite, sudate. (< fr. coadnation) Vezi definitia »
FUSTIGÁȚIE s.f. (Rar) Bătaie cu vergile; flagelare. ♦ (Fig.) Corecție, corectare, pedeapsă. [Gen. -iei. / cf. fr. fustigation, lat. fustigatio]. Vezi definitia »
LITOCLASTÍE s. f. 1. zdrobire operatorie a calculilor vezicali, spre a fi extrași din uretră. 2. proces mecanic de fragmentare a rocilor, fără a le modifica compoziția chimică sau structura. (< fr. lithoclastie) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z