ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie]. Vezi definitia »

PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion. Vezi definitia »

NEUROPSIHIATRÍE s.f. Studiul bolilor de nervi. [Gen. -iei. / < fr. neuropsychiatrie]. Vezi definitia »

OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor. – Din fr. oologie. Vezi definitia »

AUTOPOLIPLOIDÍE s. f. poliploidie prin multiplicarea setului de cromozomi provenind de la aceeași specie. (< fr. autopolyploïdie) Vezi definitia »