PREPOZÍȚIE, prepoziții s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. Vezi definitia »

CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries) Vezi definitia »

barbologie, barbologii s. f. demagogie Vezi definitia »

ETOFARMACOLOGÍE s. f. metodă modernă de evaluare a efectelor medicației psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor. (< eto- + farmacologie) Vezi definitia »

POLICITÁȚIE s.f. Promisiune sau ofertă făcută, dar neacceptată încă. [Gen. -iei, var. policitațiune s.f. / < lat. pollicitatio, fr. pollicitation]. Vezi definitia »