Definita cuvantului prund
prund (prúnduri), s. n. – 1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prund
pătimínd, -ă, adj. (înv.) 1. chinuit, torturat (de suferințe fizice și morale). 2. în care se petrec suferințe, necazuri, nenorociri. Vezi definitia »
COGITABÚND, -Ă adj. (Liv.) Bogat în gândiri; gânditor. [< it. cogitabondo]. Vezi definitia »
VAGABÓND, -Ă adj., s. m. f. (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă. ◊ (fig.) nestatornic. inconstant. ◊ (om) de nimic, fără căpătâi. (< fr. vagabond, lat. vagabundus) Vezi definitia »
BERTRAND [bertrã], Marcel Alexandre (1847-1907), geolog francez. A introdus în știință concepția despre caracterul periodic al mișcărilor de orogeneză și a pus bazele teoriei șariajelor. Vezi definitia »
MAGISTRÁND s.m. Licențiat în teologie care urmează magisteriul. [După doctorand]. Vezi definitia »