BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

gheu, gheuri s. n. (deț.) celulă izolatoare. Vezi definitia »

TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test². II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test². 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus) Vezi definitia »

EMPIRÉU s. n. 1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. 2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< fr. empyrée, gr. empyrios, it. empireo) Vezi definitia »

FARINACÉU, -ÉE adj. Ca făina; farinos. [Cf. fr. farinacé, lat. farinaceus]. Vezi definitia »