CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

EXEQUATUR [EX-SEC-VÁ-] s. n. inv. 1. autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunțată de un tribunal străin. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute) Vezi definitia »

PELÚR adj. inv. hârtie ~ (și s. n.) = hârtie foarte subțire, ușor transparentă, folosită la mașina de scris. (< fr. pelure) Vezi definitia »

SCÚTUR (1) s. n., (2) scuturi, s. m. 1. Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. 2. Tremurătură, fior. – Postverbal al lui scutura. Vezi definitia »

OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. Vezi definitia »