Definita cuvantului pulă
púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pulă
dalilă, dalile s. f. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »
plátcă (plắtci), s. f. – Pierdere, derută la jocul de cărți. Sb., pol. platka (Cihac, II, 261), cf. a plăti. Vezi definitia »
REOBÁZĂ s. f. intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. (< fr. rhéobase) Vezi definitia »
ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. Vezi definitia »
macromicétă (ma-cro-) s. f., g.-d. art. macromicétei; pl. macromicéte Vezi definitia »