EPILÓG, epiloguri, s. n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Fig. Sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc. – Din fr. épilogue, lat. epilogus. Vezi definitia »

DIALECTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în dialectologie. (< fr. dialectologue) Vezi definitia »

CRIMINOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în criminologie; criminologist. [< fr. criminologue]. Vezi definitia »

fârțóg, fârțoágă, adj. (reg.; despre copii) neastâmpărat; zglobiu. Vezi definitia »

firóg s.m. sg. (reg.) lucru (manual) destinat unei persoane să-l termine într-o zi; soroc. Vezi definitia »