Definita cuvantului răcoare
răcoáre (răcóri), s. f. – 1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s. f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s. f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răcoare
DEMONETIZÁRE, demonetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demonetiza și rezultatul ei. – V. demonetiza. Vezi definitia »
DEZIONIZÁRE s.f. Dispariția ionilor dintr-un gaz ionizat. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. désionisation]. Vezi definitia »
AGĂȚĂTOÁRE, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui. – Din agăța + suf. -(ă)toare Vezi definitia »
LOTIZÁRE s.f. Acțiunea de a lotiza și rezultatul ei. [< lotiza]. Vezi definitia »
CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui]. Vezi definitia »