CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair. Vezi definitia »

azairof dir? expr. (din idiș) serios?, nu zău? Vezi definitia »

potír (potíre), s. n. – Caliciu. – Mr. putir. Mgr. ποτήριον în parte prin intermediul sl. potiri (Cihac, II, 690; Murnu 47), cf. alb., bg., rus. potir, sb., cr. putir. Vezi definitia »

cașmír (cașmíruri), s. n. – 1. Rasă de capre crescute în Cașmir. – 2. Țesătură fină confecționată din părul de cașmir. Fr. cachemire. – Der. chesmeriu, adj. (înv., de cașmir), din tc. Keșmir. Vezi definitia »

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre]. Vezi definitia »