SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

Nume dat de greci Etruscilor Vezi definitia »

pedestráme s.f. (înv.) infanterie. Vezi definitia »

HÉRME s.f.pl. (Ant.) Stâlpi de piatră care se găseau de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermés, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comerțului, protector al călătorilor]. Vezi definitia »

LAMÉ s.n. Țesătură de mătase, de bumbac sau de lână cu fire metalice fine în bătătură. [< fr. lamé]. Vezi definitia »