POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit. Vezi definitia »

MOCÍT, -Ă, mociți, -te, adj. v. MOCI. – [DLRM] Vezi definitia »

SUBÍT, -Ă adj. (și adv.) care se produce, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. (< fr. subit, lat. subitus) Vezi definitia »

BELEMNÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susținere. (< fr. bélemnite) Vezi definitia »

RETICULOCÍT s.n. Globulă roșie tânără, fără nucleu, vizibilă numai în sângele proaspăt. [< fr. réticulocyte]. Vezi definitia »