Definita cuvantului răsboi
răsbói (-oáie), s. f. – 1. (Înv.) Luptă, bătălie, încăierare. – 2. Conflict armat. – Var. război. Mr. arăsboi, megl. răsboi. Sl. razboi „homicid”, cf. sl. bojŭ „moarte, luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 42), cf. bg., slov. razboj. – Der. răsboi, vb. refl. (a face război, a lupta); răsboinic, s. m. (luptător), din sl. razbojnikŭ; răsboinicie, s. f. (combativitate, agresivitate); răsboinicesc (var. răsboiesc), adj. (de război), înv.; răsboitor, adj. (beligerant); resbel, s. n. (război), cuvînt format arficial pe la 1860-70, prin contaminarea lui răsboi, cu lat. bellum (Phlippide, Principii, 107).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răsboi
pitói, pitoáie, s.n. reg. 1. pită mare, pitan. 2. rodul-pământului. 3. asfalt. Vezi definitia »
soi de anghinare alimentara,folosita mult in Italia Vezi definitia »
PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec. Vezi definitia »
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. Vezi definitia »
surói, -oáie, s.m. și f. (reg.) cal sau bou sur ori vacă sură. Vezi definitia »