DIAGNOSTICÁRE s. f. Faptul de a diagnostica. [Pr.: di-ag-] – V. diagnostica. Vezi definitia »

RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea. Vezi definitia »

SUBORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona) Vezi definitia »

LĂRMUÍRE, lărmuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui. Vezi definitia »

FELICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) felicita. 2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. (< felicita) Vezi definitia »