DECĂDÉA vb. intr. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ◊ a se deprava. ♦ (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după it. decadere) Vezi definitia »

DELINEÁ vb. I. tr. (Rar) A trasa conturul unui obiect; a contura. [Pron. -ne-a, p.i. -eez. / < fr. délinéer]. Vezi definitia »

ZESTRICEÁ, -ÍCĂ, zestricele, s. f. Zestrișoară. – Din zestre + suf. -ic-ea. Vezi definitia »

ADÉSEA adv. De multe ori; des. [Var.: adés, adése adv.] – Din A³ + des². Vezi definitia »

ÎNCÁLEA adv. v. încale. Vezi definitia »