CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”). Vezi definitia »

ZESTRICEÁ, -ÍCĂ, zestricele, s. f. Zestrișoară. – Din zestre + suf. -ic-ea. Vezi definitia »

JARTEÁ, jartele, s. f. (Pop.) Jartieră. [Var.: (reg.) jartélă s. f.] – Din fr. jarretelle. Vezi definitia »

BELEÁ, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ. Vezi definitia »

Incapacitatea de a vorbi datorită unui spasm al mușchilor vocali. Vezi definitia »