FIRÍDĂ, firide, s. f. Adâncitură de forma unei ferestre oarbe lăsată într-un zid, în peretele unei sobe etc., cu scop utilitar sau decorativ; p. ext. deschizătură îngustă într-un zid. – Din bg. firida. Vezi definitia »

RÍCȘĂ s. f. trăsurică cu două roți, trasă de un om, în unele țări din Orient. (< engl. ricksha, germ. Riksha) Vezi definitia »

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette. Vezi definitia »

DESEÁTINĂ s. f. v. desetină. Vezi definitia »

TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur]. Vezi definitia »