hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă). Vezi definitia »

AUTOPILÓT s.n. Pilot automat. [Cf. fr. autopilote, germ. Autopilot]. Vezi definitia »

PILÓT¹ I. s. m. 1. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini. ♦ ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave. 2. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase. II. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză. ♦ stație ~ = stație (2) model, etalon; vas ~ = pilotină. (< fr. pilote) Vezi definitia »

drot (dróturi), s. n. – 1. Sîrmă. – 2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. – 3. Instrument metalic de ondulat părul. Germ. Draht (Diez, Gramm., I, 129), prin intermediul pol., rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi, Dict., 125). – Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul); drotar, s. m. (Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă), cf. sb. drotar. Vezi definitia »

hot², hoturi, s.n. (reg.) Bucată. Vezi definitia »