Definita cuvantului refenea
refeneá (refenéle), s. f. – 1. (Înv.) Sumă reprezentînd contribuția individuală la o cheltuială comună. – 2. Petrecere la care invitații contribuie în mod egal. – 3. Festin, chef, chiolhan. – Mr. arifine. Tc. refene (Șeineanu, II, 300), cf. ngr. ῥεφενές, bg. erfene.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu refenea
ZĂREÁ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zare (2). Vezi definitia »
CEVÁȘILEA pron. nehot. (Pop. și fam.) Ceva. – Cevași + le + a. Vezi definitia »
surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele). Vezi definitia »
únsprecelea (= unsprezecelea) num. ord. (f. unsprecea) Vezi definitia »
testeá (-éle), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti. Vezi definitia »