GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. Poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. [< fr. griffe]. Vezi definitia »

METALÉPSĂ s.f. Figură de stil care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt sau invers. [< fr. métalepse, cf. lat., gr. metalepsis – transpoziție]. Vezi definitia »

RADICÉLĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle. Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se succedă. – Din fr. orthogénèse. Vezi definitia »

ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »