Definita cuvantului ridiche
ridíche (ridíchi), s. f. – Plantă (Raphanus sativus). – Var. rădiche. Lat. radῑcŭla „radiculă” (Pușcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchio › ngr. ῥαδίϰι „un tip de buruiană” › tc. radikia, alb. radhikje „cicoare”. Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky „lăptucă” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puțin probabilă. – Der. ridichioară, s. f. (cerențel, Geum urbanum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ridiche
muțunáche s.m. (reg.) 1. coconaș. 2. portret-miniatură. Vezi definitia »
zéghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom. Vezi definitia »
chéhe s.f. sg. (reg.) 1. (la cal) tignafes, tuse. 2. (la om) astm(ă), năduf. Vezi definitia »
GENÚNCHE, genunchi, s. m. V. genunchi. Vezi definitia »
puțache s. m. sg. apelativ ironic adresat unei persoane mai tinere, de sex masculin. Vezi definitia »