ámbi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol. Vezi definitia »

zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok. Vezi definitia »

ÎNDEOSÉBI adv. Mai ales, mai cu seamă. [Pr.: -de-o-] – În + deosebi (adv. înv. „îndeosebi” < sl.) Vezi definitia »

înglobí vb. IV (reg., înv.) a pune dări nedrepte. Vezi definitia »

VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ◊ Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. Vezi definitia »