Definita cuvantului rîma
rîmá (-m, át), vb. – 1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Pușcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. rimée „crăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma și dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s. m. (porc, dobitoc); rîmătură, s. f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s. f. (vierme care trăiește în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. și REW 7434.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîma
KÁRMA s. f. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin. (< engl., fr., sancr. karma) Vezi definitia »
válma (pop.; în expr.) s. f. art. Vezi definitia »
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama. Vezi definitia »
DISCORÁMA s. f. titlu de rubrică sub care sunt anunțate noi înregistrări pe discuri (muzică, teatru etc.). (< fr. discorama) Vezi definitia »
PANAMÁ1, panamale, s. f. 1. Împletitură făcută din paie obținute din frunzele unui palmier care crește în Panama; p. ext. pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. 2. Țesătură ușoară de bumbac sau de in care imită panamaua (1). – Din fr. panama. Vezi definitia »