Definita cuvantului rîncaci
rîncáci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaș. Mr. arungaț, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin). Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcus ‹ rēn, cf. sp. rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Pușcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîncaci
morâncí, morâncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva. Vezi definitia »
știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate. Vezi definitia »
perínci s.n. (reg.) orez. Vezi definitia »
zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci Vezi definitia »
DECI- Element de compunere savantă care semnifică „de zece ori” și indică o măsură de zece ori mai mică decât unitatea. [< fr. déci-, cf. lat. decem – zece]. Vezi definitia »