TRĂSN͹, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti. Vezi definitia »

DESPIRONÍ, despironesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) desprinde din piroane. – Des¹- + pironi. Vezi definitia »

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir]. Vezi definitia »

BĂLTENI, com. în jud. Vaslui; 1.587 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de înfăptuit, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne. Vezi definitia »