Definita cuvantului rîpă
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîpă
hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »
nágubă, nágube, s.f. (reg.) lucru înspăimântător; namilă, arătare. Vezi definitia »
IEROGLÍFĂ s.f. v. hieroglifă. Vezi definitia »
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. Vezi definitia »
COMANDÍTĂ, comandite, s. f. Contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. ◊ Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract. – Din fr. commandite. Vezi definitia »