EXTEMPORÁL, extemporale, s. n. Probă scrisă, neanunțată, de obicei din lecția curentă, dată elevilor pentru verificarea periodică a cunoștințelor; lucrare de control. – Din germ. Extemporale, lat. extemporalis. Vezi definitia »

PSIHOSOCIÁL, -Ă adj. referitor la psihologia socială. (< fr. psychosocial) Vezi definitia »

GRECO-ORIENTÁL, -Ă adj. care aparține confesiunii ortodoxe. (< grec + oriental) Vezi definitia »

FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

DODECAGONÁL, -Ă, dodecagonali, -e, adj. De dodecagon, privitor la dodecagon, care formează un dodecagon. – Din fr. dodécagonal. Vezi definitia »