pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

SCIENTOLÓG, -Ă, scientologi, -ge, s. m. și f. Specialist în scientologie. [Pr.: sci-en-] – Din scientologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

CATALÓG s. n. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc. ◊ document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor. ◊ broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării. (< fr. catalogue, lat. catalogus) Vezi definitia »

barbolog, barbologi, s. m. demagog Vezi definitia »

NECROLÓG s. n. 1. discurs, scriere în care se expun viața și meritele unui decedat. 2. anunț mortuar. (< fr. nécrologe) Vezi definitia »