ALEURÓNĂ s. f. Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurone. Vezi definitia »

TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (med.) umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorită apei care a pătruns în interiorul ei. (< fr. turgenscence) Vezi definitia »

schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin). Vezi definitia »

brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. Vezi definitia »