CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee. Vezi definitia »

căzâlbáș, căzâlbáși, s.m. (înv.) persan. Vezi definitia »

negrúș, -ă, adj., s.m. (pop.) 1. (adj.) negricios. 2. (s.m.; reg.) pupilă. Vezi definitia »

HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. Vezi definitia »

răzéș (răzéși), s. m. – Înv., în Mold., țăran proprietar, boiernaș care aparținea unei colectivități de oameni liberi care nu plăteau impozite și datorau numai sprijin militar. În 1850 erau cam 50.000. – Var. rezeș, rezaș, răzaș și der. Mag. részes „copropietar”, de la rész „parte” (Cihac, II, 523; Rosetti, BL, IX, 72-9; Rosetti, Mélanges, 381-8). Alte explicații sînt mai puțin convingătoare: din sl. reža „parte” (Densusianu, GS, IV, 409), care este același cuvînt mag.; din tc. erzeș „copărtaș la un teren” (Philippide, II, 378); din lat. radius „hotar” (Giuglea, Dacor., I, 496); din pol. rycerz ‹ germ. Ritter „călăreț” (Nandriș, RF, I, 325-9). Der. răzeșie, s. f. (proprietate); răzășesc, adj. (de răzeș); răzeșime, s. f. (mulțime de răzeși); răzeșiță, s. f. (nevastă de răzeș). Vezi definitia »