BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826. Vezi definitia »

ENCONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. [Pl. -oame. / < fr. enchondrome, cf. gr. en – în, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

LIPOMIXÓM s.n. (Med.) Tumoare mixtă formată din țesut adipos și țesut mucos. [Pl. -oame. / < fr. lipomyxome]. Vezi definitia »

OSTEOBLASTÓM s. n. formă rară, benignă, de osteosarcom, caracterizată prin producerea de țesut osos pur. (< fr. ostéoblastome) Vezi definitia »

om de litere Vezi definitia »