PROCIDÉNȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr. procidence) Vezi definitia »

TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló. Vezi definitia »

CENTRÁLĂ, centrale, s.f. – V. central (II) [DEX'98] Vezi definitia »

DANAÍDĂ s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecăreia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-și fi ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund. 2. Deschizătură calibrată, folosită în măsurarea cu precizie a debitelor în conducte. [< fr. Danaïdes]. Vezi definitia »

PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure]. Vezi definitia »