hiólă s. f. – În expresia: în hiolă, tîrîș. – Var. fiolă, fiulă. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibŭla (ca. subula › sula), care nu se înțelege sub aspect semantic și nici fonetic (formele cu f nu apar în DAR și par incerte; accentul nu este clar). Pare formație expresivă, pe baza lui a se hăi, hîi „a se nărui, a se prăbuși”. În Mold. Vezi definitia »

vangă s. f. invar. (vulg.) vulvă; vagin. Vezi definitia »

MOȚPÁNCĂ, moțpance, s. f. (Reg.; ir.) Doamnă, boieroaică. – Moțpan + suf. -ca. Vezi definitia »

lachérdă (lachérde), s. f. – Pălămidă (Pelamys sarda). – Mr. lăcherdă. Ngr. λαϰέρδα, din lat. lacerta (Skok, ZRPh., LVII, 475; DAR; Gáldi 204), cf. bg., tc. lakerda. Vezi definitia »

GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. Vezi definitia »