CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor. Vezi definitia »

înlocuitor, înlocuitori s. m. (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei). Vezi definitia »

ANTICIPATÓR, -OÁRE ad., s. m. f. (cel) care face anticipări. (< fr. anticipateur) Vezi definitia »

strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. (din fr. zoophore) Vezi definitia »