Definita cuvantului rosmarin
rosmarín (-ni), s. m. – Arbust mic, plăcut mirositor, cu flori colorate (Rosmarinus officinalis). – Var. rozmarin, rojmarin, rojmalin. Mr. rismărină. It. rosmarino, prin intermediul mag. rozmarin (Gáldi, Dict., 155), cf. ngr. ροσμάρί, ἀρισμαρί (› mr.).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rosmarin
IZOHALÍN, -Ă I. adj. cu salinitate constantă. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. (< fr. isohaline) Vezi definitia »
din senin expr. pe neașteptate. Vezi definitia »
CĂMÍN, (1, 4, 6) căminuri, (2, 3, 5) cămine, s. n. 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casă părintească; p. ext. familie. 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate (5); cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. – Din sl. kamina. Vezi definitia »
CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin]. Vezi definitia »
AVENTURIN s.n. 1. Varietate de cuarț, galben, roșu sau brun, cu irizații datorate incluziunilor de mică și oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scânteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatră semiprețioasă. Vezi definitia »