JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. Vezi definitia »

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina]. Vezi definitia »

CÁLĂ¹ s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî]. Vezi definitia »

OMNIPREZÉNȚĂ, omniprezențe, s. f. Facultatea de a fi prezent pretutindeni; prezență a cuiva peste tot. – Din fr. omniprésence. Vezi definitia »

VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală. Vezi definitia »