EGOLATRÍE s.f. (Rar) Adorare de sine, divinizare a propriei persoane. [Gen. -iei. / cf. lat. ego – eu, gr. latreia – adorație]. Vezi definitia »

OMOFAGÍE s. f. 1. (ant.; la greci) sacrificiu urmat de mestecarea de carne crudă. 2. hrănirea cu carne crudă. (< fr. omophagie) Vezi definitia »

MELANCOLÍE s. f. 1. stare de tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de visare și singurătate. 2. boală psihică manifestată prin tristețe, apatie, delir, anxietate și obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie, lat. melancholia) Vezi definitia »

ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie. Vezi definitia »

SALTÁȚIE¹ s.f. Artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. [Gen. -iei. / < lat. saltatio]. Vezi definitia »