chioc s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici. Vezi definitia »

MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc) Vezi definitia »

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s.m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din latină(2 cuvinte): ex croce (în afara crucii) Sursa: Dictionar latin roman Vezi definitia »

VENTRILÓC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. (< fr. ventriloque) Vezi definitia »

BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul care conține floarea înainte de a se deschide și a se dezvolta deplin; floarea nedeschisă și nedezvoltată deplin. ◊ Fig. Un boboc de fată. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii = numai la stârșit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (prin restricție) recrut. – Ngr. bubúki. Vezi definitia »