SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio]. Vezi definitia »

NEBÚLIU s. n. element chimic ipotetic, în nebuloasele gazoase. (< fr. nébulium) Vezi definitia »

CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. – Capră + suf. -iu. Vezi definitia »

potcapigíu, potcapigíi, s.m. (înv.) persoană care confecționa și vindea potcapuri; potcapier. Vezi definitia »

balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »