Definita cuvantului rufă
rúfă (rúfe), s. f. – 1. Haine, țesături albe, lenjerie. – 2. (Mold.) Cîrpă, zdreanță. Sl. rucho (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr. ruho „îmbrăcăminte”, slov. ruha „cearșaf”, ceh. roucha „cearșaf”, ngr. ροῦχον „îmbrăcăminte” (Meyer, Neugr. St., II, 55). – Der. rufărie, s. f. (lenjerie); rufos, adj. (Mold., zdrențăros); rufană, s. f. (Mold., cîrpă; Mold., curvă), pentru ultimul sens, cf. buleandră, hanță, tîrfă etc.; rufean, s. m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu rufián, cf. Dragoș, BF, IX, 113.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rufă
AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromécanique. Vezi definitia »
GEOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspândirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique]. Vezi definitia »
PENTAPETÁLĂ, pentapetale, adj. (Bot.; despre corola florilor) Cu cinci petale. – Din fr. pentapétale. Vezi definitia »
DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare]. Vezi definitia »
GRAPÍNĂ, grapine, s. f. Mică ancoră cu patru brațe. – Din fr. grappin. Vezi definitia »