INSECTIFÚG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează, care gonește insectele. 2. S. n. Substanță chimică care, prin mirosul, gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge. Vezi definitia »

LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh. Vezi definitia »

BIELȘÚG s. n. v. belșug. Vezi definitia »

TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. Vezi definitia »

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug. Vezi definitia »