Definita cuvantului rumen
rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rumen
GRADÉN s. n. 1. TreaptĂ? înaltĂ? la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bĂ?nci dintrâ??un amfiteatru, stadion etc. 3. Denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentĂ? și una principalĂ?. -Din fr. Gradin, it. Gradino Vezi definitia »
EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène]. Vezi definitia »
aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines) Vezi definitia »
teren arabil nelucrat mult timp Vezi definitia »
GERMEN, germeni, s.m. (În special la pl.) Produse naturiste obținute prin germinarea unor semințe comestibile, netratate chimic, în condiții stricte de igienă, comercializate în stadiul de semințe încolțite având rădăcini și lăstari abia mijiți, fără frunze verzi (în ambalaje speciale) sau ca lăstari înverziți (în vasul în care au fost însămânțați); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de năut, de fasole mung, dar și linte sau mazăre, iar ca lăstari verzi: culturi de creson asociat cu muștar, de schinduf, de alfalfa (lucernă) și de diferite cereale, precum mei, orz, ovăz, alac; se consumă crude, în salate sau ca garnitură la diverse preparate, fiind bogate în vitamine, săruri minerale și enzime. – Din fr. germes Vezi definitia »